In zona de contact a Garbovei cu Subcarpatii, unde Prahova soarbe undele vaii lui Bogdan, spre nord, ale Saarului si Beliei la sud, se desfasoara Comarnicul. Vatra orasului se inscrie pe ambele maluri ale Prahovei, ocupand terasa de lunca, si pe cea inalta, puternic fragmentata, precum si sectoarele de versant. Catre vest, dar mai ales catre est, zona se largeste luand aspectul unei forme depresionare, ocupand fragmentele de terasa la inaltimi de peste 70 m.
Orasul se ridica pe verticala intre 600 si 700 m, dar gospodariile izolate urca, ici-colo, la peste 1000 m.
Privita de pe rama dealurilor avand culmi domoale, din partea estica si vestica, dar mai ales din nord, depresiunea este inconjurata de codrii verzi de stejar, fag si brad. Natura a fost darnica cu acest tinut, conditiile climatice, favorizand mai ales dezvoltarea vegetatiei forestiere si a pajistilor. Pozitia matematica determinata de coordonatele de 25°42’ longitudine estica si 45°15’ latitudine nordica au facut sa apara si sa se dezvolte in valea de sus a Prahovei, la iesirea acesteia dintre munti, Comarnicul de astazi.
Situat in plina zona de interferenta carpato-subcarpatica, intre Sinaia (la nord), Breaza (la sud), Secaria (la est), si Talea (la vest), la o departare de 108 km de capitala tarii, Comarnicul a capatat o fizionomie aparte rezultata din varietatea peisajului si a resurselor mediului, a ocupatiilor, obiceiurilor si imbracamintei.
Expusa razelor solare tot timpul anului, adapostita de munti si dealuri, depresiunea Comarnic ofera un climat lipsit de umiditate si vanturi, cu un echilibru specific treptei Subcarpatilor. Temeperaturile anuale inregistreaza valori cuprinse aproximativ intre +8° si +10°C, pe vai si +8° la +9°C pe inaltimi, iar precipitatiile ating 600-800 ml annual, avand mers regulat cu minimul in februarie si maximul in mai-iunie
Reteaua hidrografica de pe teritoriul orasului este tributara raului Prahova, care-l strabate de la nord la sud pe o lungime de mai bine de 6 km. Chiar in extremitatea nordica Prahova primeste, paraul Valea lui Bogdan care-I formeaza hotarul cu Sinaia. Ceva mai la sud, nu departe de castelul domnitorului Gheorghe Bibescu, raul primeste paraul Floreiul. Intre cei doi afluenti s-a dezvoltat, in timp, un sat, azi cartier al orasului, caruia I s-a spus Posada. In aval, Prahova mai primeste paraul Cernica, Batraioara, Belia si Saaru.

LACASE DE CULT

Schitul Lespezi
A fost ridicat din temelie, din porunca vel spatarului Draghici Cantacuzino, in anul 1661, pe un tapsan al muntelui plesuva Mica, pe ruinele altuia mai vechi, cuprins apoi in viata spirituala a locuitorilor din satul Podu Neagului.
Cum se ajunge la el?
Cu trenul daca vii, cobori in halta Posada, mergi spre sud, pe linga calea ferata, apoi traversezi riul Prahova si , apucand pe o poteca serpuita, in mai putin de o jumatate de ora esti la schit. Daca vii cu autoturismul, treci linia ferata si raul Prahova prin fata Scolii elementare si, mergand pe poteca mentionata, in zece minute esti la schit.
La un loc cu cladirile din jur – casa parohiala si clopotnita - schitul mentionat este un pretios monument de arhitectura si de arta asezat in partea de nord-vest a Comarnicului. Are forma de trefla cu o turla, este lung de 13.5 m si lat de 5 m in exterior. Incepute la 1661, lucrarile de constructie au fost terminate abia in anul 1675, de catre fiul vel spatarului Draghici Cantacuzino. Zidurile groase de 1 m au fost construite din piatra si caramida prinse in mortar. Arhitectura surprinde trecerea de la stilul bizantin vechi – lipsa pridvorului precum si a arcadelor laterale interioare de la naos - la stilul nou reprezentat aici de arcele din pronaos sprijinite pe console putin proeminente.

Biserica Sfantul Nicolae
Situata in cartierul Vatra Satului, a fost construita prin contributia enoriasilor in anul 1905. este cea mai mare constructie eclesiastica de pe Valea Prahovei, avand 30 m lungime si 14 m latime. Este zidita in stil bizantin, cu trei turle : una mare la mijloc si doua in fata. Zidurile sunt de piatra si caramida, iar acoperisul din tabla. Catapeteasma a fost donata de Gheorghe Valentin Bibescu si de sotia sa Martha Bibescu. Pictura s-a exexcutat in tempera, iar aureolele portretelor biblice din foita aurita, opera pictorului Dimitrie Belizarie.