In
zona de contact a Garbovei cu Subcarpatii,
unde Prahova soarbe undele vaii lui Bogdan, spre nord, ale Saarului
si Beliei la sud, se desfasoara Comarnicul. Vatra orasului se inscrie
pe ambele
maluri ale Prahovei, ocupand terasa de lunca, si pe cea inalta, puternic
fragmentata, precum si sectoarele de versant. Catre vest, dar mai
ales catre est, zona se largeste luand aspectul unei forme depresionare,
ocupand
fragmentele de terasa la inaltimi de peste 70 m.
Orasul se ridica pe verticala intre 600 si 700 m, dar gospodariile izolate urca,
ici-colo, la peste 1000 m.
Privita de pe rama dealurilor avand culmi domoale, din partea estica
si vestica, dar mai ales din nord, depresiunea este inconjurata de codrii
verzi de stejar,
fag si brad. Natura a fost darnica cu acest tinut, conditiile climatice,
favorizand mai ales dezvoltarea vegetatiei forestiere si a pajistilor.
Pozitia matematica
determinata de coordonatele de 25°42’ longitudine estica si 45°15’ latitudine
nordica au facut sa apara si sa se dezvolte in valea de sus a Prahovei,
la iesirea acesteia dintre munti, Comarnicul de astazi.
Situat in plina zona de interferenta carpato-subcarpatica, intre Sinaia (la nord),
Breaza (la sud), Secaria (la est), si Talea (la vest), la o departare de 108
km de capitala tarii, Comarnicul a capatat o fizionomie aparte rezultata din
varietatea peisajului si a resurselor mediului, a ocupatiilor, obiceiurilor si
imbracamintei.
Expusa razelor solare tot timpul anului, adapostita de munti si dealuri,
depresiunea Comarnic ofera un climat lipsit de umiditate si vanturi,
cu un echilibru specific
treptei Subcarpatilor. Temeperaturile anuale inregistreaza valori cuprinse
aproximativ intre +8° si +10°C, pe vai si +8° la +9°C
pe inaltimi, iar precipitatiile ating 600-800 ml annual, avand mers regulat
cu minimul in
februarie si maximul
in mai-iunie
Reteaua hidrografica de pe teritoriul orasului este tributara raului Prahova,
care-l strabate de la nord la sud pe o lungime de mai bine de 6 km. Chiar in
extremitatea nordica Prahova primeste, paraul Valea lui Bogdan care-I formeaza
hotarul cu Sinaia. Ceva mai la sud, nu departe de castelul domnitorului Gheorghe
Bibescu, raul primeste paraul Floreiul. Intre cei doi afluenti s-a dezvoltat,
in timp, un sat, azi cartier al orasului, caruia I s-a spus Posada. In aval,
Prahova mai primeste paraul Cernica, Batraioara, Belia si Saaru.
LACASE DE CULT
Schitul Lespezi
A fost ridicat din temelie, din porunca vel spatarului Draghici Cantacuzino,
in anul 1661, pe un tapsan al muntelui plesuva Mica, pe ruinele altuia
mai vechi, cuprins apoi in viata spirituala a locuitorilor din satul
Podu Neagului.
Cum se ajunge la el?
Cu trenul daca vii, cobori in halta Posada, mergi spre sud, pe linga
calea ferata, apoi traversezi riul Prahova si , apucand pe o poteca serpuita,
in mai putin de o jumatate de ora esti la schit. Daca vii cu autoturismul,
treci linia ferata si raul Prahova prin fata Scolii elementare si, mergand
pe poteca mentionata, in zece minute esti la schit.
La un loc cu cladirile din jur – casa parohiala si clopotnita -
schitul mentionat este un pretios monument de arhitectura si de arta
asezat in partea de nord-vest a Comarnicului. Are forma de trefla cu
o turla, este lung de 13.5 m si lat de 5 m in exterior. Incepute la 1661,
lucrarile de constructie au fost terminate abia in anul 1675, de catre
fiul vel spatarului Draghici Cantacuzino. Zidurile groase de 1 m au fost
construite din piatra si caramida prinse in mortar. Arhitectura surprinde
trecerea de la stilul bizantin vechi – lipsa pridvorului precum
si a arcadelor laterale interioare de la naos - la stilul nou reprezentat
aici de arcele din pronaos sprijinite pe console putin proeminente.
Biserica Sfantul Nicolae
Situata in cartierul Vatra Satului, a fost construita prin contributia
enoriasilor in anul 1905. este cea mai mare constructie eclesiastica
de pe Valea Prahovei, avand 30 m lungime si 14 m latime. Este zidita
in stil bizantin, cu trei turle : una mare la mijloc si doua in fata.
Zidurile sunt de piatra si caramida, iar acoperisul din tabla. Catapeteasma
a fost donata de Gheorghe Valentin Bibescu si de sotia sa Martha Bibescu.
Pictura s-a exexcutat in tempera, iar aureolele portretelor biblice
din foita aurita, opera pictorului Dimitrie Belizarie.
